Cata inocenta si bunatate incape in ochii unui copil?! Cati dintre noi nu ne dorim sa putem fi din nou copii? Sa putem vedea lumea cu ochisorii aia? Ochisorii care pot vedea doar iubire, bunatate si incredere. Cand esti mic vezi doar lucrurile astea, celelalte (ura, rautatea, gelozia, deziluzia, neincrederea) aproape ca nici nu exista, iar daca exista cu siguranta au alte forme mult prea insignificante. Va amintiti cum decurgea o cearta. Singurul motiv pentru care ne'am fi putut certa era din cauza unei jucarii sau a unei bomboane, pe care dupa ce o dobandeam nu mai era la fel de importanta si eram din nou cei mai buni prieteni (fara sa ne amintim vreodata de acel incident). Cea mai mare dezamagire era sa fi cel care pierde la un joc, cu toate astea te distrai pe cinste. Iar cea mai mare pedeapsa era sa nu ai voie sa iesi afara cu ceilalti copii. Asteptam cu nerabdare sarbatorile, credeam in Mos Craciun si in Iepurasul de Paste, ne sclipeau ochii de bucurie cand vedeam "recompensele" pentru buna noastra purtare de peste an, oricat de mici erau. Fiecare vacanta sau vizita la bunici era ca o calatorie, foarte asteptata, intr'o alta lume. Radeam cu pofta chiar daca motivul nu era prea clar. Banii pentru noi parca nici nu existau, intotdeauna credeam ca avem suficienti ... si asa ne trezeam la magazin vrand sa cumparam o acadea de un leu cu 10 bani iar vanzatorul ne'o dadea pentru ca nu vroia sa vada dezamagire pe chipul nostru.
Orice maimutoi de plus avea viata, credeam ca daca spunem ceva urat despre el ne aude si se supara, sau daca il lovim il doare. Chiar credeam asta ... de ce nu am putea gandi la fel acum si despre oamenii mari? Aveam prea putin timp la dispozitie sa il petrecem unii cu altii ca sa ne permitem sa il irosim certandu'ne sau urandu'ne. Ne dam seama de asta prea tarziu din pacate ... Ar trebuie sa incercam sa privim lumea prin ochii unui copil din interiorul unui adult.
